Când telefonul sună de trei ori

Când telefonul sună de trei ori este de cele mai multe ori un semn rău.

Din experiență vorbind, 90% din apeluri anunță o veste foarte proastă, 9% anunță o tragedie, 2% sunt diverse notificări mai mult sau mai puțin tâmpite.

Nu cred că pot să explic de ce, de fiecare dată când primesc telefonic o veste prostă simt nevoia să îmi schimb telefonul.

Când mi s-a anunțat decesul cuiva, a doua zi înlocuiam obligatoriu aparatul. Cred că totul ține de planul psihologic. Este sau nu o nebunie?

În septembrie 2006, în urma unor investigații medicale, a sunat telefonul prevestind ceva nefast: era tata, trebuia să îmi vorbească, era ceva de o importanță extremă. Am alergat cu sufletul la gură la întâlnire. Era sumbru, dar înfricoșător de…liniștit. Era schimbat total chiar dacă îmi zâmbea. Mi-am ținut respirația vreo 2 minute după ce m-am așezat pe scaun.

Totul este sub control, a spus tata. Nu trebuie să te îngrijorezi, dar trebuie să îmi promiți că orice se va întâmpla vei avea grijă de maică-ta și de Răducu. El nu știe încă, protejează-l tată, încă este un copil. Să ai grijă de el și să-l iubești.

Am innebunit în acel moment, în care mi-a spus că are cancer și că mai are 3 luni de trăit….

3 luni ???????????? nu este suficient !

Control ????? Ce căcat este sub control ????? Faptul că o să mă lași singură? Că pentru o fată, oricâte mame ar avea, UNUL este tata!

A fost ca și cum, cu viteză maximă, aș fi căzut de pe Everest, direct în groapa Marianelor. Totul în viața mea s-a schimbat în acel moment. Până atunci a fost high life, cluburi, excursii, bălăureală. GATA! Povara lui Atlas mă copleșise încă din primele secunde.

Pe 11 ianuarie 2007, zi fatidică pentru familia mea, a sunat telefonul la 6 dimineața și am primit cea mai oribilă veste pe care o poate primi un copil care a rămas fără un părinte. Am pierdut un părinte, cel mai bun prieten și mentor. Venise momentul pe care îl așteptam cu groază de câteva luni, ȘI NU ERAM DELOC PREGĂTITĂ.

Cea mai grea sarcină pe care o poate avea un om în această viață este să anunțe o mamă că i-a murit copilul…Bunica mea nu știa exact ce se petrece, iar tata nu a vrut să îi spună.

Nu îmi amintesc drumul de la București la Câmpina, știu doar că am fumat foarte mult, și de teamă să mă gândesc la ce mă așteaptă acasă am dat casetofonul la maxim, șă îmi urle în creier cea mai imbecilă muzică pe care am găsit-o la-îndemână.

Am oprit în fața blocului bunicii mele unde am stat mult timp căutându-mi cuvintele. Am urcat, și am sunat de trei ori scurt la ușă – semnul nostru că este unul de-al casei.

Când s-a deschis ușa și am văzut-o în prag zâmbind, cuvintele au fost de prisos……..

Ce cauți joia acasă, nu ești la serviciu? DE CE EȘTI ÎMBRĂCATĂ ÎN NEGRU ???

Și-a pierdut cunoștința în acel moment în brațele mele. Ce nenorocire ! Nu am apucat să spun nimic, nu puteam naibii să deschid gura, înțelegi ?? Degeaba peste câteva minute când și-a revenit îi spuneam verzi și uscate…degeaba !

Doar acum, când sunt părinte înțeleg durerea ei…

Nu contează câți ani ai când ești părăsit de părinți, ești copil înainte de orice. Oricât de matur ești, momentul este groaznic.

M-am gândit că atunci când rămâi fără părinți la vârste fragede este mai mult șocant decât de dureros și treci peste eveniment mai ușor, însă acum, tind să cred că nu este adevărat.

De mică am participat la atâtea înmormântări, că aproape le-am pierdut șirul. Nunți doar vreo 3 sau 4 printre care o includ și pe a mea….Fără să înțeleg la început, am putut studia persoanele, situațiile, comportamentele mai mult sau mai puțin adecvate ale participanților, și acum cred că suferința este mai mare pe măsură ce avansezi în vârstă, pentru că te leagă mai multe clipe petrecute împreună, mai multe amintiri, are loc mai multă dragoste.  Asta e! O tristețe melancolică.

Și acum concluzionez că la o vârstă fragedă, poate , treci mai repede peste eveniment, dar MEREU îți vei aminti că nu este acolo. Orice eveniment major, sărbătoare etc te duce puțin câte puțin la …agonie.

Aș alege tristețea melancolică în defavoarea agoniei oricând!…….

Acum te întreb pe tine: când telefonul sună te trei ori, cât de repede te grăbești să răspunzi?

sursă cover

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s