Nașterea primului copil: adevăr ȘI provocare

Hey! Rucsi sunt.

Poate o să vă întrebați ce este cu postarea asta.

Ei bine, simt că trebuie să scriu despre această problemă, iar dacă simt treaba asta și o fac din suflet, o fac pentru a fi de folos și altor viitoare mame.

Nu voi da nume, nici conjuncturi în relatările mele, pentru că nu vreau să supăr pe nimeni. Articolul este bazat 100% din experiențea mea, și concluziile la care am ajuns după ce am trecut prin etapele sarcină – naștere – creștere copil…

Am un anturaj foarte ……pestriț să zic așa, unde am prietene, colege și cunoștințe din diverse pături sociale :))

Eu am născut la 33 de ani, așadar am fost printre ultimele mămici din anturaj și am avut muuuuuuult timp la dispoziție să ascult sfaturi, opinii, experiențe etc referitor la ceea ce înseamnă să fii MAMĂ.

Sincer, am bătut în retragere de mult la acest capitol, nu mă simțeam pregătită, nu era momentul etc. Nu mai contează, ziua Z venit la momentul și în condițiile alese de mine și de soțul meu.

Am îndeplinit acel ideal – standard social: căsătorie, casă, copil. Sunt de modă veche, deh 🙂

Ei bine, cele 9 luni, până am adus acasă fetița noastră, Selena, au fost pline de sfaturi și experiențe relatate de toate mamele care au trecut printr-o naștere. Fetelor, nu vreau să sperii pe nimeni, nu acesta este scopul meu astăzi, eu doar vreau să vă sfătuiesc că oricât de interesantă este poveste lui tanti X, oricât a suferit tanti Y și oricâte nopți albe a avut tanti Z, NU LE ASCULTA!!! Mea culpa îmi fac și acum.

FEMEILE TIND SĂ EXAGEREZE MULT ÎN POVEȘTILE LOR, ORICARE AR FI TEMATICA ACESTORA. DAR CÂND VINE VORBA DE O NAȘTERE, 90% DIN ELE, ÎNFLORESC ȘI EXTRAPOLEAZĂ ADEVĂRUL CU PESTE 50%. ÎN RĂU EVIDENT.

De ce??? Pentru a fi sigure că le-a fost crezută și recunoscută suferința, experiența etc.

Conștientul lor nu mai există în aceste momente, locul său îi este luat de fabulațiile imaginației excesive.

Băăăă, și a început travaliul……ceeeeeeeeeee măăăăăăăăă tu știi cume e????? M-am tăvălit, am urlat după tranchilizante (și partea care îmi place mie !!!): am bătut 8 medici, 53435 asistente și 5254647 infirmiere de nervi că se uitau ca vacile la mine cum mă chinuiesc !!!

UAU!……ești Lucy Liu :))

Liar, liar. Știi filmul? Este similar ca mesaj. Ce ar fi dacă constrânse de o forță magică, toate femeile ar spune adevărul despre experiența lor?

Am eu un răspuns: AR CREȘTE NATALITATEA NENE! Asta e!

Am mai constatat un lucru: cu cât experiența este mai neplăcută, cu atât dorința femeii respective de a o împărtăși este aproape nulă. Cum așa?

1. tot ce este negativ este reprimat de conștient.

2. în momentul în care ții acea făptură minunată în brațe, totul se șterge cu buretele.

Suntem recunoscătoare pentru efectul oxitocinei, hormonul care declanșează nașterea, provoacă lactația și atașamentului față de copil, și care…..induce starea de uitare a acelei experiențe.

99% din nașteri implică durere, este normal, dar să nu mai exagerăm totuși chiar atât de mult. Singurele persoane care cred ad literam experiențele altora sunt bărbații și femeile care nu au născut încă. Noi, restul, ar trebui să recunoaștem, în sinea noastră măcar, că am exagerat puțin în povestire.

Există tehnologia care ne oferă alternativa anesteziei indiferent de modul în care alegem sau trebuie să naștem. Trăiască epidurala, rahia etc

Am născut prin cezariană în cele din urmă, cu toate că eram speriată de bombe din cauza acelei controversate injecții în coloană, Numai povești horror am auzit, despre cazuri de paralizie temporară sau permanentă etc. Nu am simțit absolut nimic la momentul anesteziei. Nici în momentul operației. Am trecut și prin travaliu, dar nu am urlat și nu am bătut pe nimeni în spital, pentru că sincer, nu știam cum să strâng din dinți, până la momentul epiduralei. Nu mai ai energie pentru nimic altceva și nu te mai interesează nimic altceva decât să naști mai repede.

Nu mai poți să urli nici măcar la cel ce stă lângă tine, pentru că, tot tu, în acele momente, înțelegi că este total pierdut și copleșit de situație. Săracul, îmi aduc aminte cu lacrimi în ochi, că a uitat bagajul pe hol în momentul în care am fost dusă la blocul operator, s-a rătăcit puțin prin spital etc. La externare mi-a uitat încălțările acasă :))) Bărbații sunt precum copiii în momente de panică, dar îi iubim enorm, sunt ai noștri și ne susțin 100%. Toate veștile legate de sarcină și evoluția ei, cu el le-am împărtășit prima dată.

Când am intrat în blocul operator, și am început să văd medici, rezidenți, asistente etc îmbrăcați de parcă pregăteau drone de explorare pe Marte, multă faianță, perfuzii, clinchete de instrumente etc……NU M-A MAI DURUT NIMIC. :))))))))))))

Vorbesc serios! Mă gândeam că poate am venit prea devreme, că mai e timp, nu trebuie să nasc chiar atunci.

Doamna cu branula…o drăguță…..nu am reținut cum o cheamă, pentru că nu stiu ce era în perfuzia aia, dar am stat cu zâmbetul pe buze și când m-am suit pe masa de operații. AȘ MAI FI VRUT VREO 3 PUNGI ȘI PENTRU ACASĂ :)))))

Ideea este că la terapie intensivă cât stai 24 de ore, totul este foarte ok, toată lumea este atentă, te bibilește, te spală, te schimbă etc….ei….la salon e altă treabă ! Ai încăput pe mâna asistentelor, este altceva.

Să trecem peste experiența post operatorie, care este de asemenea relativă. Ai un prag al durerii scăzut, cere analgezice. Nimeni nu trebuie să sufere cu atâta tehnologie și atâtea soluții medicale, nu vei fi refuzată, poate doar amânată din cauza că trebuie să plasezi o ciocolată la asistentă. Plaseaz-o și gata! Asta e! Fii insistentă, femeie, nu rușinoasă, că pe tine te doare !

Doamne….ai depresie post partum? Foarte probabil să ai. Un sfat: dacă îți vine să plângi, nu te abține!

Eu m-am abținut vreo 2 zile, o prostie, știu, dar și când m-a bufnit plânsul fraților, am plâns vreo 2 ore în continuu. Nu înțelegeam de ce plâng, dar nu mă puteam opri. M-am liniștit, ca după alte câteva ore să încep să plâng din nou când am auzit că un tataie din spital își pierduse ziarul și nu apucase să îl citească. :)))))))) Am fost copleșită de un sentiment de…MILĂ. Îmi era milă de orice. Hormonii bată-i vina !

Ai adus bebelușul acasă, și ai decis că vrei să alăptezi. Este cel mai minunat lucru pe care îl poate face o mamă. Intimitatea dintre tine și copilul tău este incomparabilă, iar dragostea ta pentru bebe este nemărginită.

Nu mai crede mizeriile cum că nu ai lapte dacă naști prin cezariană. Nu este adevărat ! Poate pornește lactația puțin mai greu, nu renunța! Cere ajutorul asistentelor de la maternitate, chiar dacă ele nu sunt foarte amabile. ȚI SE RUPE! GÂNDEȘTE-TE DOAR LA COPILUL TĂU!

Prima lună este puțin dificilă: oboseala post operatorie, o perioadă poate ai și dureri ( ia rețeta de la ginecolog la ultima vizită dinainte de externare), mediu nou pentru bebe, te dor sânii. Nu renunța însă.

Toate mămicile care au luat Galactogil, au mărit producția de lapte rapid. Ragadele le rezolvi cu Garmastan, Este o cremă minune, care vindecă rănile superficiale apărute în urma alăptării.

Vrei să bei zeci de litri de ceai pentru lactație, treaba ta. Rău nu are ce să îți facă, dar nu ai nici o garanție, cum că alăptezi o creșă de nou născuți dacă faci treaba asta. 

Chiar dacă am repartizat un dormitor pentru copil, până la 1 an am dormit lângă ea. Mi s-a părut mai safe așa, dar în nici un caz nu am stat noaptea trează să o păzesc cum doarme de teamă să nu se sufoce, cum am fost sfătuită.

În curând împlinește 1 an jumate, și am tratat-o ca pe un mic om mare încă de la început. Am stat împreună în living ziua, în dormitor noaptea, fără suzete, fără biberoane, fără luminatoare cu desene animate, fără clopoței, carusel cu muzică etc. Nu văd rostul unui pătuț mega performant de zeci de milioane cu sisteme audio, video etc. Nici măcar nu înțelege copilul efortul financiar pe care l-ai făcut pentru a achiziționa acel accesoriu, în care este posibil nici să nu vrea să doarmă !!! Nu vrea să doarmă în el și gata. Eu nu am crezut o clipă în politica : lasă-l să plângă până adoarme ! Este o tehnică comunistă și mizerabilă prin care nu faci decât să traumatizezi bebelușul.

Îți recomand cartea asta, cea mai tare carte posibilă: The No Cry Sleep Solution scrisă de Elizabeth Pantley. Poți descărca pdf-ul chiar din link-ul de mai sus. Inconvenientul este că nu este în română, ci în engleză.

Vrei să îi pui muzică? Cântă-i tu! Oricât de prost ai cânta, tot este cel mai liniștitor pentru bebe. Vocea ta o cunoaște, țiuiturile din carusel sunt deranjante pentru el, poate de-asta și plânge.

În ceea ce privește un nou născut, tehnologia = fitze! El nu știe decât vocea ta și mirosul tău, doar tu îl liniștești. Pentru moment. dacă vrei ca tati să fie implicat în creșterea bebelușului, acum este momentul……implementării :))

Dragoste, dragoste, dragoste! Lasă jucăriile sofisticate și ultra tehnologizate.

Nu îi lua premergător, oferă-i ceva mai bun: mâna ta.

Eu am greșit când i-am luat țarc. L-a refuzat încă de la început. Oferă-i libertate de mișcare.

Asta este, am protejat prizele, am suspendat TV, și am lăsat-o să exploreze peste tot,

A crește un copil nu este chiar atât de tragic cum pare sau cum se aude, dar este o provocare, într-adevăr. Este foarte adevărat că și eu am momente când sun în stânga și în dreapta și povestesc despre ce prostii mai face Selena, dar povestesc din uimire pur și simplu, nu ca să mă plâng. Și din nevoia de comunicare și socializare, pentru că 2 ani să stai acasă cu un copil, cu toate că este plăcut în marea majoritate a cazurilor, din punct de vedere psihologic pentru mamă este foarte greu, te rupi de colectiv, socializezi mult mai puțin, și de ce să nu spunem lucrurilor pe nume, ești tratată ca o paria de prietenii care nu au copii încă și care au o viață mai activă pe plan social decât tine.

Să crești un copil, nu înseamnă că ai uitat să te epilezi, că ai unghii rupte, părul ciufulit, pete de mâncare și vomă pe haine cum am auzit sau cum povestesc alte mame. Poate alte mame aleg să stea așa, dar asta nu înseamnă că și tu vei fi la fel. AȘA NU!

Ai ajutor de la familie, foarte bine. Nu ai suportul familiei? Negociază cu tati să ai o oră în fiecare zi pentru tine. Trebuie!

Nu sunt consilier marital, fiecare le știe pe ale sale de acasă, dar nu mai trăim în perioada în care bărbatul nu e în stare să înțeleagă nevoile nevestei. Nu știi până nu încerci, nu?

Oricum, comunicarea cu partenerul tău este extrem de importantă. Toate veștile legate de sarcină și evoluția ei, cu el le-am împărtășit prima dată. Ecografia la care am auzit bătând prima dată inimioara copilului nostru a fost copleșitor pentru amândoi. Sunt momente unice, memorabile, indiferent câți copii ai. Tocmai de-asta nu trebuie să iși bage nasul nici un sfătuitor în…experiența ta.

Cred că m-am lungit destul de mult. 🙂

Concluzia este că fiecare avem propria experiență, și este posibil ca aceasta să fie influențată în bine sau în rău de poveștile altora spuse din răutate de cele mai multe ori. 

Ce mă aia naște la privat, haaaaaaaaaa ia stai așa că îi povestesc eu ce am pățit la spitalul de stat, să vadă ea de fapt care e adevărul, și cât de nasol a fost ! Aia naștere nene !

Fiecare naște unde își permite. Punct.

Dar să faci credit să naști la privat doar că miros holurile a parfum, e o tâmpenie. Poate ai alt tratament acolo, o reflexoterapie, un gâdi gâdi ceva, dar nu uita să verifici factura de externare !!

Toate mamele la prima naștere sunt speriate de condițiile din spital, de operație, de durere, de anestezie etc și din păcate acesta este factorul care determină acele alegeri pe care s-ar putea să le regrete (sau nu) mai târziu.

Necunoscutul ne sperie întotdeauna, aici este problema. Teama de necunoscut. Teama că nu știi ce și cum se va întâmpla, teama că te lași pe mâna altora la naștere, teama că lași copilul în grija unor străini până la externare. Altele mi-au spus că le este rușine de momentele igienei zilnice post partum. Altele au spus că la nașterea normală le este teamă să nu iasă mai mult decât bebele, în momentele contracțiilor pentru expulzare ( sper că am fost….destul de delicată).

Un lucru este clar: oricum ar fi nu va râde nimeni de tine. Nașterea este un proces normal cu toate implicările și repercursiunile ei medicale.

Nu uitați că probleme pot apărea și la privat și la spital de stat. Alege modalitatea și locația nașterii în funcție de tine și de nevoile tale și cum crezi că va fi mai bine pentru copilul tău, și nu te lăsa influențată de nimeni.

Clubul mămicilor, nu este la modă. Poate doar pentru gospodinele casnice fără ocupație, de meserie mame pe bandă rulantă, așa că te sfătuiesc ca medicul ginecolog să fie BFF-ul tău, mai ales în această perioadă, și tot ce crezi că te sperie sau te alarmează, împărtășește-le cu el/ea și  ai să vei că totul se schimbă.

 

PS: cremă pentru piele foarte uscată și crăpată, aplicată din belșug de la bust până pe coapse inclusiv, de 2 ori pe zi cu rigurozitate maximă. Lichide multe, chiar dacă o să mă cerți că ți se umflă picioarele. Picioarele se dezumflă, Vergeturile rămân 😉

PS 2: Fii curioasă în fiecare săptămână, ca să vezi cum se dezvoltă bebelușul tău. Poți consulta calendarul și evoluția sarcinii aici.

 

îți doresc o naștere ușoară și momente fericite alături de minunea ta.

Până data viitoare,

un X și un O

R.

 

sursă foto

Anunțuri

3 comentarii

  1. Adevarat! Fiecare cuvant scris aici este adevarat! Dupa travaliul istovitor prin care am trecut, fara sa tip la sotul meu ” din vina ta…” am ajuns la cezariana si acum cred ca a fost mai bine asa. In timpul travaliului imi era mila de sotul meu, pentru ca saracul nu stia prin ce trec si credeam ca el gandea ca e de 1000 de ori mai rau! A doua zi am uitat tot, ma mai durea doar maxilarul de la cat stransesem din dinti, apoi am vazut un mic ingeras in bratele mele si toata dragostea mea s-a indreptat catre el. Remediul pentru „colici” sunt bratele mamei, mirosul si vocea ei. Mi-am putut tine copilul in brate dupa cezariana, am putut merge, am putut alapta, nu m-a durut capul si nici abdomenul amortit nul-am avut. Primul an din viata copilului trce fulgerator! Ma uit la poze si vad cat a crescut, cat s-a schimbat… Imi aduc aminte ce soc era pe alte mame ca nu are suzeta :)) E frumos cu copii! Sunt pregatita sa o iau de la capat!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s