INDIFERENȚA MENTORILOR – CIMITIRUL AMBIȚIILOR COPILULUI

Uau! Nu puteam să spun mai bine treaba asta. Cred că este definiția cea mai corectă a acestui cuvânt. Cum vi se pare poza? Nu demult aveam și eu o cruce pe acolo, în cimitirul ambițiilor. 🙂

Cred că toți părinții mi-ar interzice blogul dacă ar ști ce vreau să vă spun. Și eu sunt părinte, și nu cred că aș vrea să îmi văd copilul chinuit de un job de mizerie, pe un salariu de mizerie începând cu vârsta de 20 de ani. Eu am trecut prin asta. Ajunge !

Concepția asta, de a-ți trimite copilul să  muncească oriunde, numai să învețe să câștige și el un ban, nu este ok! Înseamnă că nu l-ai ascultat, nu i-ai descoperit adevărata personalitate, poate are o vocație… trebuie să îl faci să devină mai bun ca tine. De ce vrei să îl limitezi? Aaaaaaa…. sau poate vrei să te descotorosești de el, prezența lui ca și consumator în casă este enervantă?

Grav este că nici profesorilor nu le mai pasă de noțiuni ca talent, vocație. Elevul este un material care se modelează diferit, fiecare material este mai tare, mai moale, casant etc. Mentalitatea românească și încăpățânarea de a uniformiza prin educație un colectiv este o tâmpenie oameni buni.

Și prin asta am trecut. Public vreau să îi mulțumesc fostului diriginte, profesorului meu de lb româna, dl Matei din Câmpina, de la școala generală 2, care mi-a inhibat până la moarte dorința și talentul de a scrie ceva, spunând mereu că nu eu am scris acea compunere, referat etc. Să îmi iau calul de la poartă și să plec la pădure.

Nu știu dacă mai trăiești sau nu, dom` profesor, dar nu am avut niciodată respect pentru dumneata, că mă băteai și mă umileai pentru că numele meu de fată era Haiducu. Era mai bine oriunde, cu oricine, la Podul lui Rache, cu țigarea în mână chiar, numai la ora ta să nu fi fost…Am pielea capului bătătorită din cauza ta, și nu numai eu.

Îmi amintesc de George, colegul meu de clasă care era victima nr 1 și care era cules de sub bănci din cauza bătăliilor acestui domn.  În ziua de astăzi a ajuns mai bine decât noi toți la un loc fraților, în sfârșit a găsit mâinile potrivite pentru a fi modelat.

Dar am ajuns la concluzia, pe propria mea piele, că vocația și talentul trebuie întreținute financiar și stimulate emoțional. Mulți părinți din întâmplare, cum îmi place să îi numesc, nu au bani, chef, răbdare și lasă odrasla să….decurgă ! Vina e în genetică, ce naiba, daia fură că s-a născut hoț! Ce să îi fac, dacă nu îi place școala ? :))

Fii fără grijă părinte drag, vina este DOAR a ta. De aceea are un job mort, nu l-ai ascultat când trebuia. Nu se identifică cu nimic. Nu mai insista în prostia TA, vezi ce vrea și ce poate.

Suntem o țară suprasaturată de șaormari și coafeze.

Revenind la ideea de bază, COPILULE, mă adresez ție, iți dau 3 sfaturi:  lasă măritișul precoce ca o să speli vase și rufe forever, nu te îmborțosa la 20 de ani că ți-ai ratat toată viața și nu sta la un job care îți suprimă dorințele și ambițiile.

Chiar dacă nu crede nimeni în tine, trebuie să crezi tu însuți, fă o schimbare. Eu sunt alături de tine!

Dragi părinți, nu plec nicăieri, dacă vreți să îmi dați sau nu dreptate, aici mă găsiți.

Nu aduceți artileria grea împotriva mea, pentru că sunt bulletproof de experiență!

un X și un O

R.

 sursă foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s